de pe spuneda.ro

February 9, 2009

Poveşti adevărate, întâmplări hazlii

Nunta începuse de câteva ore iar nuntaşii se distrau de minune. Eram încă euforic pentru că abia trecusem de la casete şi CD-uri la mp3-uri, iar munca de DJ mi se părea o minunăţie reinventată.

Principala mea preocupare în acea noapte era însă alta. Şi anume să-mi păzesc tastatura şi mouse-ul de mâinile agile şi viclene ale unui băieţel de 3 ani, blond, rău şi răsfăţat. Se apropia cu ochii mari de copil curios, cerceta câteva secunde (părea chiar simpatic la un moment dat) şi, la un moment dat, fulgerător, punea mâna pe mouse sau pe tastatură. Dacă atingea unul dintre butoane putea să-mi oprească melodia sau să pornească alta. Aşa că eram permanent în gardă, încercând să-l opresc fără să-l bruschez. Mama lui îl ţinea sub supraveghere cu lejeritate, iar bunica de la ţară se minuna mereu de deşteptăciunea nepotului.

La un moment dat nu l-am mai văzut şi am început să mă relaxez. A durat doar câteva minute. Brusc, în timpul unei melodii la care se dansa şi se cânta în draci, timpanul mi-a fost trăznit de o linişte mormântală, după care am simţit zeci de ochi plini de reproş aţintiţi asupra mea. Calculatorul se oprise! Muzica, la fel! Am îngheţat! După ce m-am dezmeticit, primul gând a fost să verific alimentarea. M-am aplecat sub masă, unde se afla computerul şi…

Şi, dragii mei, acolo am dat cu ochii de micul drăcuşor care îşi terminase treaba. Văzuse LED-ul verde şi probabil că îi bătuse în ochi. Aşa că îl apăsase. Iar muzica s-a oprit…! Nu pot descrie furia care m-a cuprins dar contează că am reuşit să nu-l confund cu o minge de fotbal. Mama lui a apărut imediat în dispozitiv, l-a smuls de sub masă iar peste câteva secunde, spre marea mea satisfacţie, puştiul plângea după câteva scatoalce primite în freză.

Am repornit computerul, mi-am cerut scuze pt întrerupere, am dat drumul din nou la muzică, apoi preţ de 15 minute m-am liniştit fumând o ţigară. Când lucrurile păreau că s-au normalizat, a apărut bunica băiatului. În echipament standard de „bunică de la ţară” – năframă, bluză albă şi poale negre. M-a privit ca pe capra vecinului, cu un zâmbet criminal pe faţă, şi m-a întrebat, radiind de mândrie: „V-o aranjat ceala mic, i-da?”

Au urmat, din nou, furie (mai mare), ţigări (mai multe) şi o bere (prima în noaptea aceea).

Trait si consemnat:
Lucian Cremeneanu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: